Masivul Ceahlău din estul României este considerat unul dintre cele mai recognoscibile peisaje montane ale țării. Ridicându-se deasupra Lacului Bicaz și a Văii Bistriței, acesta formează nucleul Parcului Național Ceahlău și atrage drumeți pe tot parcursul anului. Spre deosebire de traseele alpine lungi din Carpații Meridionali, Ceahlăul este ideal pentru o „zi clasică” în munți: o urcare clar definită, un platou de vârf cu panorame largi și o coborâre bine planificată înainte de lăsarea serii. În 2026, traseele marcate sunt bine întreținute, cabanele funcționează sezonier, iar administrarea parcului încurajează un turism responsabil. Acest ghid prezintă timpi realiști, variante de traseu pentru diferite niveluri de pregătire fizică, pregătirea pentru schimbări bruște de vreme și reguli practice de conduită pe poteci.
Două dintre cele mai populare puncte de plecare sunt Durău (versantul nord-vestic) și Izvorul Muntelui (partea estică, lângă Lacul Bicaz). Din Durău, traseul marcat cu bandă albastră până la Cabana Dochia durează în mod obișnuit 3–4 ore într-un ritm constant, pe o distanță de aproximativ 7 kilometri și o diferență de nivel de aproape 1.000 de metri. Din Izvorul Muntelui, traseul cu bandă roșie este mai lung și mai solicitant, necesitând frecvent 4–5 ore pentru a ajunge pe platou.
Un program clasic presupune plecarea între orele 7:00 și 8:00 dimineața, sosirea la Cabana Dochia în jurul prânzului, continuarea spre Vârful Toaca (1.904 m) sau Ocolașul Mare (1.907 m) și începerea coborârii între 14:00 și 15:00. Durata totală, incluzând pauze și timpul petrecut pe vârf, variază între 7 și 9 ore, în funcție de nivelul fizic și traseul ales. În sezonul cald din 2026, lumina naturală este suficientă, însă furtunile de după-amiază sunt frecvente, motiv pentru care este recomandată plecarea devreme.
Pentru cei care preferă o variantă mai scurtă, traseul Jgheabul cu Hotar din Durău oferă o urcare directă și spectaculoasă prin pădure și zone stâncoase, de regulă parcursă în aproximativ 3 ore până pe platou. Totuși, acesta este mai abrupt și devine dificil în condiții de umezeală. Familiile și începătorii aleg adesea traseul Fântânele, mai lung, dar mai constant ca înclinare.
Începătorii sau familiile cu adolescenți ar trebui să aloce cel puțin 8 ore pentru întregul circuit, incluzând pauze generoase. Bețele de trekking reduc solicitarea genunchilor în timpul coborârii, care poate fi mai dificilă decât urcarea. Dacă progresul este lent până târziu dimineața, este prudentă întoarcerea din traseu.
Persoanele cu o condiție fizică medie și experiență în drumeții montane pot parcurge confortabil ruta Durău–Dochia–Toaca–Durău în aproximativ 7 ore. Este recomandat un minim de 1,5–2 litri de apă de persoană, deoarece sursele de alimentare sunt limitate și uneori sezoniere. Gustările bogate în carbohidrați și săruri minerale ajută la menținerea energiei.
Drumeții experimentați pot combina traseele, urcând pe Jgheabul cu Hotar și coborând pe Fântânele pentru diversitate. În condiții bune, se poate adăuga și Ocolașul Mare fără a prelungi semnificativ ziua. Totuși, chiar și pentru cei avansați, Ceahlăul poate deveni solicitant în caz de vizibilitate redusă sau vânt puternic.
Platoul Ceahlăului este expus, iar vremea se poate schimba rapid. Vara, furtunile se formează frecvent după prânz, iar primăvara și toamna diferența de temperatură între vale și vârf poate depăși 10°C. Verificarea prognozei Administrației Naționale de Meteorologie în seara precedentă este esențială.
Echipamentul minim pentru o drumeție de o zi include geacă impermeabilă, strat termic, căciulă și mănuși în afara verii, precum și bocanci cu talpă aderentă. În 2026, acoperirea rețelei mobile este mai bună pe anumite porțiuni ale platoului, dar semnalul nu este garantat peste tot. Hărțile offline descărcate anterior rămân importante.
Iarna, Ceahlăul necesită echipament specific, inclusiv colțari și experiență în orientare pe zăpadă. Pentru perioada mai–octombrie, echipamentul de iarnă nu este de regulă necesar, însă la început de mai pot exista porțiuni cu gheață în apropierea vârfurilor.
Dacă norii încep să se adune înainte de prânz, este indicată reevaluarea planului de a atinge vârful. Riscul de descărcări electrice pe platoul expus este real, iar structurile metalice din zona Toaca trebuie evitate în timpul furtunilor.
Vântul pe platou poate depăși 60 km/h chiar și atunci când în vale este calm. În astfel de situații, echilibrul pe porțiunile stâncoase devine dificil, mai ales pentru copii. Limitarea traseului la Cabana Dochia și revenirea pe același drum poate fi o decizie înțeleaptă.
Hidratarea și ritmul constant contribuie la siguranță. Pauzele scurte, la fiecare 45–60 de minute, ajută la menținerea energiei fără epuizare prematură.

Parcul Național Ceahlău funcționează după reguli de conservare menite să protejeze pajiștile alpine și flora endemică. Respectarea traseelor marcate previne eroziunea și deteriorarea vegetației fragile.
Toate deșeurile trebuie transportate înapoi. Coșurile de gunoi sunt limitate la cabane, iar resturile alimentare pot atrage animale sălbatice. Hrănirea faunei este interzisă.
Păstrarea liniștii este importantă atât pentru natură, cât și pentru ceilalți vizitatori. Plecarea devreme reduce aglomerația pe segmentele înguste ale traseelor.
Copiii obișnuiți cu activități în aer liber, începând cu 10–12 ani, pot parcurge traseul din Durău cu o pregătire adecvată. Este utilă împărțirea urcării în obiective intermediare, precum poieni sau puncte de odihnă marcate.
Vizitatorii la prima experiență pot lua în calcul o noapte de cazare în Durău sau la Cabana Dochia, împărțind traseul în două etape mai scurte. Această abordare permite o explorare mai relaxată a formațiunilor stâncoase și a siluetei distinctive a Vârfului Toaca.
Flexibilitatea rămâne esențială. O zi clasică în Ceahlău nu înseamnă doar atingerea celui mai înalt punct, ci luarea unor decizii corecte, respectarea mediului și întoarcerea în siguranță.